Este deja de notorietate faptul că Uniunea Europeană a avut ca obiective principale pacea și prosperitatea economică pe continentul european. S-au realizat multe dintre aceste deziderate, dar scopul acestui editorial este de a analiza conectarea sistemului integrator cu cetățenii.
Demarat ca un proiect vizionar, asociat de multe ori doar elitelor, contrucția europeană a încercat să informeze, iar treptat chiar să comunice, despre avantajul cãii europene. Au fost însă anumite crize venite de la Bruxelles care au zguduit proiectul și obiectivele sale strategice. Am fost la locul faptei pe 15 martie 1999, un fel de noapte a cuțitelor lungi de Bruxelles.
Demisia Comisiei Santer, necesară desigur, a consolidat însă puterea instituțională a Parlamentului European. Poate este greu de crezut, acum la ceasul audierilor comisarilor europeni desemnați, că acum 25 de ani legislativul european nu avea nimic de spus despre comisarii europeni, chiar mai mult, nu era nici o corelare între alegerile pentru Parlamentul European și noua Comisie Europeană.
(va urma)