Când de atâta vreme pun între ghilimele sintagma „clasa politică”, vedem acum, mai mult ca oricând, că am dreptate s-o fac. Şi cred că şi cititorii noştri îşi dau seama de ce. Pentru că, şi acesta este adevărul dramatic, o asemenea clasă nu avem şi nici de acum încolo, multe decenii, nu o să avem. Din păcate!
Şi ceea ce se petrece astăzi, după controversatele alegeri de anul trecut, şi, cu deosebire, după cele prezidenţiale, ne dă măsura înspăimântătoarei mizerii politice care ne-a cuprins, asemenea unei mlaştini toxice. Iar faptul că ţara se află pe un butoi de pulbere ar trebui, cu prioritate obligatorie, să determine „clasa politică”, şi, în mod evident, staff-urile formaţiunilor politice, să se teamă de explozia naţională care deja a început să se producă.
Eu nu zic că nu s-ar teme, doar că teama politicienilor – unii, cum le zic eu, politlichele – în loc să-i trezească la realitate, de a-i aduce cu picioarele pe pământ, s-a metamorfozat într-o inimaginabilă luptă pentru nenorocitul acela de ciolan al Puterii. Am caracterizat-o inimaginabilă pentru că nu se dă de acum, ea se dă de 35 de ani, doar că, acum, a căpătat nuanţe de un grotesc paroxistic.
Căci, cum să nu te apuce o uriaşă revoltă, însoţită de o uriaşă scârbă, când vezi că mişcarea suveranistă s-a spart în vreo trei bucăţi şi că George Simion nu este ceea ce s-a vrut/se vrea a fi, şi de fapt, este un agent al soroşismului neomarxist; când, de asemenea, vezi uluit că şi vajnicul domn Ilie Bolojan – cum l-a deconspirat presa – tot din pulpana lui George Soros se trage, şi că vipera sorosistă s-a strecurat şi în PSD.
Şi oricât l-ar adula românii pe Călin Georgescu, poreclit „Mesia” – ca pe vremuri Nicolae Ceauşescu – te întrebi, cum m-am mai întrebat, cine este el cu adevărat. Între timp, udemeriştii, cu aerul lor elegant aristocratic, şi inteligent de abili, chiar dacă sunt la guvernare, îşi văd de-ale lor făcând jocul perfird al Budapestei. Este clar: „clasa politică” românească este într-o degringoladă gravă, rătăcind năucă în pustie. Şi să nu mai mire pe nimeni că românii îl regretă pe Ceauşescu, şi-i depun flori la cimitir!