Pentru o scurtă perioadă de timp, lupta pentru postul de președinte al Asociației Județene de Fotbal Dâmbovița a fost purtată în doi, între Ciprian Prisăcaru și Septimiu Burtescu. Dacă primul s-a concentrat pe creionarea unui plan strategic prin care să-i convingă pe membrii afiliați că merită încrederea acestora pentru următorii patru ani, Burtescu s-a retras din această competiției cu puține zile înainte de Adunarea Generală.
O decizie ciudată, din care nu am înțeles mare lucru, dar care a trebuit respectată. Cel mai probabil, Prisăcaru ar fi câștigat un nou mandat, chiar dacă adversarul nu s-ar fi retras din cursă. Votul de la finalul lunii februarie a reprezentat o simplă formalitate, pentru că Prisăcaru a fost ales cu unanimitate de voturi.
Fotbalul dâmbovițean a cunoscut o creștere semnificativă de când a preluat șefia AJF Dâmbovița. Este meritul lui, al echipei sale, dar și al membrilor afiliați, care au înțeles că trebuie să depună efort pentru ca nivelul competițiilor să crească, lucru care s-a și întâmplat. Mai mult, după o pauză foarte lungă de timp, județul Dâmbovița a oferit anul trecut încă o echipă de Liga a 3-a, pe Urban Titu, și este foarte posibil ca la finalul acestei stagiuni să promoveze și Voința Crevedia în eșalonul de bronz al fotbalului românesc. Fotbalul dâmbovițean a crescut la nivel de imagine, acum se pune accept și pe transparență, pe comunicare, spre deosebire de perioada în care președintele AJF Dâmbovița era Emil Tudor.
Munca începută în primul mandat trebuie continuată în acesta, pentru că mai sunt lucruri de pus la punct. Membrii afiliați au încredere în Prisăcaru, acest lucru este foarte important și trebuie să se construiască în continuare sănătos, pentru că doar așa fotbalul dâmbovițean va avea de câștigat. Până la urmă, acesta trebuie să fie principalul obiectiv pentru AJF Dâmbovița și membrii afiliați.