Prima duminică din cadrul Postului cel Mare este dedicată dreptei credințe sau Ortodoxiei. Această sărbătoare datează din secolul al IX-lea când s-a hotărât la Constantinopol ca Duminica Întâi din Post să fie închinată mărturisirii dreptei credințe și amintirii că Biserica Ortodoxă a dus lupte grele pentru cinstirea sfintelor icoane împotriva celor care le huleau și le distrugeau, fiind numiți iconoclaști sau distrugători de icoane.
Pentru fiii Bisericii Ortodoxe, sfintele icoane nu reprezintă doar un mijloc de a înfrumuseța lăcașul de cult. Sfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credințe, deoarece nimeni nu poate fi creștin ortodox dacă nu cinstește sfintele icoane.
Lupta împotriva sfintelor icoane a început în veacul al VIII-lea, pe vremea împăratului Leon al III-lea Isaurul, care avea să scoată icoanele din catedrale, mănăstiri, biserici, dar și din casele credincioșilor, spunând că cei care se închină la icoane sunt idolatri. După o perioadă cu multe încercări, cu multă jertfă și cu mult sânge, cultul sfintelor icoane a fost restabilit în urma Sinodului local de la Constantinopol, când cei prezenți au decis, în anul 843, că se cuvine să aducem cinstire icoanelor, nu la fel cu adorarea care se cuvine lui Dumnezeu, ci doar cinstire sau venerare, așa cum aducem îngerilor, sfinților și sfintelor moaște.
Ortodoxia sau dreapta credință este mărturisirea iubirii lui Dumnezeu Care Se face om pentru ca pe oameni să-i îndumnezeiască și să îi sfințească. De la Sfinții Părinți ai Bisericii învățăm că Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut și Cel veșnic Viu S-a făcut om muritor pentru ca să dăruiască oamenilor viața veșnică, luând trup pământesc pentru a dărui oamenilor duh ceresc. Mântuitorul s-a coborât pe pământ pentru a ne înălța pe noi la ceruri, S-a întrupat pentru a primi viața noastră amestecată cu moartea pentru a ne dărui viața Lui cea fără de moarte! Iar acest adevăr îl vedem exprimat în icoană, unde nu se pictează doar trupul lui Hristos astfel cum este observat de ochii trupești, ci se pictează și slava Sa prin intermediul aureolei din jurul capului. Observăm că în icoana se regăsește atât partea trupească care se vede cu ochii noștri, dar și slava sau lumina necreată care nu se vede cu ochii trupești, ci numai cu ochii credinței.
De aceea, icoana ortodoxă este mărturisirea de credință completă (prin cuvânt și prin imagine), dezvăluind înomenirea Fiului lui Dumnezeu, cu menirea ca și omul să se îndumnezeiască prin har.
Evanghelia după Sfântul Ioan, care este rânduită a se citi în Prima Duminică din Postul cel Mare, ne spune un lucru care are o strânsă legătură cu imaginea acestei Duminici: ,,Vino și vezi!” (Ioan 1, 46), punându-ne înainte întâlnirea Domnului cu Natanael, și mai ales începutul propovăduirii. Prin aceste cuvinte și noi trebuie să venim în Biserica lui Hristos pentru a vedea mulțimea darurilor revărsate prin sfintele icoane și a le oferi cinstirea cuvenită.
Sfintele icoane nu se pictează oricum și de către orice persoană, ci doar de către cei care cunosc credința și care au primit binecuvântarea Bisericii, așa cum primul pictor al chipului Maicii Domnului, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, a primit binecuvântarea Maicii Domnului, spunându-i: ,,Harul Celui născut din mine, să fie prin mine, cu icoanele tale!”.
Pr. Ghiță Alexandru Cosmin,
Parohia Tărtășești