Astăzi, „Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face și Gavriil harul bine-l vestește”, iar noi, împreună cu îngerii, cântăm cu glas dulce „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!”( Luca 1,28).
Unul dintre cele mai mari și mai importante praznice din an, Buna Vestire, care ne împărtășește „taina cea din veac ascunsă”, Întrupării lui Dumnezeu, Care îmbracă trup de om și se face asemenea nouă, din Preacurata Fecioară Maria, ca pe noi să ne mântuiască și să ne aducă în sânul Sfintei Treimi.
Sfântul Nicolae Cabasila ne spune, în predica sa adâncită în har, la praznicul Bunei Vestiri, că „dacă ar fi trebuit ca vreodată omul să se bucure, dacă ar fi avut vreo clipă pe care s-o prăznuiască în strălucire și măreție, dacă trebuie ca pentru aceasta să cerem înălțimea duhului, frumusețea discursului și avântul cuvintelor, eu nu cunosc o altă zi decât aceea în care un înger a coborât din cer, aducând bunele vestiri pe pământ”. Ca să poată să primească vestea cea bună, adusă de arhanghelul Gavriil, evitând muntele mândriei, dar şi prăpastia deznădejdii, prin desăvârșita smerenie, Maica Domnului s-a arătat a fi toată adâncită în rugăciune curată, în asceză și în post. Ea s-a arătat a fi, cu adevărat, candelă preacurată, o ființă devenită în întregime duhovnicească, în care ardea rugăciunea și dorul după Dumnezeu și care s-a înfrumusețat așa de mult, încât a ajuns să trăiască acea logodire tainică, mai presus de fire, acea însoțire minunată, pecetluită de Duhul Sfânt, prin care devine un nou început al neamului omenesc, Maica tuturor.
Aici, cu adevărat, s-a împlinit cuvântul Sfintei Evanghelii, care zice: Cine se va smeri pe sine, se va înălţa (Matei 23, 12). Iar Sfântul Efrem Sirul zice: „În inima adâncă se va înălţa Dumnezeu”. Deci dacă, după mărturia acestui sfânt părinte, toate lucrurile cele mai înalte pe cele smerite se așează, apoi și la Preasfânta Fecioară Maria, toate darurile cele mai înalte și duhovnicești cu care a fost împodobită de Dumnezeu s-au rezemat și au avut drept temelie veşnică smerenia ei.
Iar de va întreba cineva: „ce este smerenia?”, la aceasta voi răspunde, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfântului Isaac Sirul care zice: „Smerenia este haina dumnezeirii, pentru că cu aceasta S-a îmbrăcat Dumnezeu când a binevoit a veni în lume și S-a îmbrăcat în firea noastră cea smerită”. Iar dacă dorim să știm din ce fapte bune se naște ea, auzim pe Sfântul Ioan Scărarul zicând că ,,smerenia se naşte din ascultare şi din tăierea voii,,. Și iarăși, de se întreabă cineva: „Pentru care motiv smerenia este atât de mare?” Răspundem împreună cu Sfinții Părinți: „Pentru că numai ea poate ucide cel mai mare păcat care este mândria!” Căci prin acest cumplit păcat îngerii au căzut din cer, iar strămoșii noștri Adam și Eva au căzut din rai; căci ascultând de șarpele diavol, li s-a nălucit a se face ca niște dumnezei (Facere 3, 5).
Pe lângă acestea, să avem smerenie și dragoste către toți oamenii, știind că fără smerenie, fără iubire și credință dreaptă nimeni nu se poate mântui. Am căzut din rai prin mândrie. Să ne urcăm din nou la Dumnezeu prin smerenie. La toate faptele bune să adăugăm și postul. Iată, suntem în Sfântul și Marele Post. Să ne silim să postim după putere, că mare putere are rugăciunea unită cu postul. Nu uitați să vă spovediți toți din timp, cu evlavie și căință, ca să ne ierte Dumnezeu păcatele și să ne facem vrednici de Sfânta Împărtășanie și de lumina și bucuria cea mântuitoare a Sfintelor Paști.
Pr. Neagu Valentin, Parohia Vizurești