A fost odată, în șaisprezecimile Cupei României, un meci de fotbal în care sportul rege a fost înlocuit cu sportul „nobil”, adică boxul. Istoria acelui meci, disputat la Fieni, pe 22 septembrie 1999, între divizionara B Cimentul și Oțelul Galați, locul 3 în acel moment din Divizia A, a început la… Târgoviște. Aici, mai precis în sensul giratoriu de lângă Sala Polivalentă, se afla, cu o oră înaintea începerii partidei, autocarul echipei gălățene. Șoferul lui, fără să vadă indicatorul, întreabă cu ironie, demnă de ceea ce a urmat, pe un pieton. Unde e, dom”le, satul ăla, Fieni?”. Târgovișteanul, om emancipat, îi răspunde cu aceeași monedă. „Drept înainte”. Și-i arată drumul spre Câmpulung. Să fi ajuns până aproape de Voinești, când altcineva i-a trimis din nou la Târgoviște. Au ajuns la Fieni exact la limita timpului admis, pentru a nu pierde prin neprezentare. Dacă ar fi existat atunci GPS-uri… Moldovenii constată că satul acela e ceva mai mult, iar cei 5000 de spectatori sunt mai mulți decât ai lor. Aerul curat, ozonat de Leaota, le-a deschis pofta de fotbal. Au marcat repede, prin Maleș, în minutul 6. Cimentiștii nu s-au lăsat impresionați de cartea de vizită a oaspeților și au egalat dintr-un penalty, după un fault al portarului Bordeianu (27). Din acest moment, fotbalul părăsea gazonul. Centralul Iulian Udrică făcea „scurtă” la mână, tocind cartonașul galben. Duritatea oaspeților, asortată cu toate elementele boxului, îi determină pe elevii antrenorului Marin Radu II să accepte noul „sport”. Publicul a intrat și el în priză, și totul s-a transformat într-un vacarm. Rând pe rând, jucătorii au văzut și revăzut cartonașul galben, care arăta ca o pagină de tabel cronologic. Au punctat pe el mai mult de jumătate dintre jucători. Un adevărat record, cum avea să declare chiar Iulian Udrică. Să-l „xeroxăm” și noi. Godinac, Crângureanu, B. Popescu, Becheanu, respectiv Bordeianu, Nemțanu, Baștină, Haraga, Mihalache și Boștină. Apoi, Haraga și Mihalache i-au schimbat culoarea în roșu. Nu au făcut excepție nici antrenorii, care s-au duelat și ei. Dumitru Dumitriu și Marin Radu II au fost stăpâniți doar de oamenii de ordine. Cele 90 de minute trecuseră, când Boștină și-a adus aminte că este, totuși, vorba despre un meci de fotbal, și a prins un voleu de excepție, lăsându-l fără replică pe Brătianu I. Așa s-a calificat Oțelul, după un meci jucat cu picioare, pumni și capul, dar fără minge. Totuși, ceva experiență s-a acumulat, ne referim la Cimentul. A urmat, ceva mai târziu, eliminarea celebrei Universitatea Craiova, firește, tot în Cupa României, dar și celebrul baraj de promovare în Divizia A, cu Sportul Studențesc, din 2002. Atunci s-a ratat marea șansă a orașului Fieni de a găzdui, în jocuri oficiale, pe Steaua, Dinamo și Craiova. A fost un început fabulos de mileniu, transformat prea repede în legendă.
Publicitate
Citeşte şi
Publicitate