Într-o Românie obosită de tranziții neterminate și promisiuni neonorate, discursul radical capătă rezonanță. Nu este doar o manifestare a nemulțumirii populare – este o strategie politică bine calibrată, care țintește în inima sistemului: binomul politician–funcționar.
Retorica anti-sistem care face carieră în întreaga Europă. La Bruxelles, unde distanța dintre cetățeni și decidenți este adesea acuzată, funcționari și politicieni sunt descriși drept captivi într-un „turn de fildeș” – bine plătiți, bine protejați, dar deconectați de realitate. Aceeași imagine este proiectată acum și asupra funcționarilor de la București.
Această paralelă are priză la un segment tot mai larg al societății: oamenii care simt că au muncit, dar nu au primit; care plătesc taxe, dar nu beneficiază de servicii publice de calitate; care văd cum fondurile europene dispar în contracte dubioase și proiecte neterminate. Pentru ei, administrația nu este garantul ordinii, ci expresia unei injustiții cronice.
Aici se joacă miza reală a discursului. Pe de o parte, el validează furia populară, captând sprijinul celor care nu mai au încredere în „stat”. Pe de altă parte, atacă direct fundamentele instituționale și administrative ale democrației românești.
Și mai grav este impactul asupra relației României cu Uniunea Europeană. Fondurile europene nu sunt un motor al dezvoltării, ci un combustibil pentru o oligarhie locală – este o idee seducătoare pentru cei care nu simt efectele concrete ale integrării europene. Dar ea subminează însăși legitimitatea proiectului european. Dacă mecanismele UE sunt percepute ca simple extensii ale unui sistem corupt, atunci de ce să le mai susținem? De ce o parte semnificativă a populației nu simte aceste beneficii?
Sunt întrebări dureroase, dar necesare. Și ele trebuie adresate cu sinceritate, nu cu cinism. Fiindcă dacă în fața unei discuții serioase despre securitatea statului sau despre rolul instituțiilor publice tot mai mulți cetățeni răspund cu detașare sau ironie, înseamnă că încrederea socială – cimentul oricărei democrații funcționale – s-a fisurat periculos.