Acesta este cel mai dur adevăr: poporul român este, pe drept cuvânt, supărat, chiar revoltat, pe „clasa politică”, pe Parlament și pe guvernanță pentru că a fost supus unei batjocuri inimaginabile, că speranțele/idealurile pentru care a luptat în 1989, aruncând la „groapa Istoriei” regimul comunist, i-au fost spulberate.
Și România a devenit un iad, un teren de experimente antinaționale sorosiste, milioane de locuitori părăsind-o, fiind alungați de proprii lor conducători vânduți intereselor monopolismului internațional care militează pentru o New World Order (Noua Ordine Mondială), deci pentru sclavizarea națiunilor pe care le poate exploata.
În această cheie trebuie citită uriașa simpatie a românilor revoltați pentru domnul Călin Georgescu. Discursul său naționalist (metaforic) le-a stimulat revolta, fiind văzut ca alternativa salvatoare la a fi rezolvate, acum și nu într-un viitor, fie și apropiat, „durerile neamului”.
Poate fi vorba de aparențe. Poate nu. Rămâne de văzut. Soluții miraculoase pentru a fi rezolvate acum, nu prea văd să existe.
Dacă domnul Călin Georgescu le are, Doamne ajută!