Convertirea lumii la credința creștină ne-o înfățișează Sfânta Evanghelie de astăzi prin imaginea unei pescuiri minunate. Două corăbioare erau legate la țărmul lacului Ghenizaret sau Marea Galileii. Pescarii care ieșiseră din ele erau ocupați să-și spele și să-și dreagă mrejele. Mântuitorul i-a chemat pe acești pescari și le-a făgăduit că-i va face pescari de oameni, adică îi va trimite să cucerească lumea în chip moral și intelectual.
Această mare este lumea-mare furtunoasă, tulburată și înfuriată de viforul ispitelor, în care oamenii plutesc duși de toate vânturile și se sfâșie unii pe alții, întocmai ca înspăimântătoarele animale ce trăiesc în valurile mării. Și bisericile noastre sunt construite în forma unei corăbii îndreptate către limanul ceresc, spre a ne face să înțelegem că totdeauna trebuie să ne gândim la acest liman lin al mântuirii. Biserica creștină plutește pe apele cele furtunoase, pe oceanul vremurilor, unde toate patimile, toate vânturile, învățăturile străine, toate voințele răzvrătite se ridică necontenit, ca niște furtuni, împotriva ei.
Să nu uităm că suntem în corabia sfântă, care are ca far credința, ca ancoră nădejdea, ca busolă dragostea și pe Dumnezeu la cârma ei, așa cum se întâmplă de 2000 de ani. Și pe noi ne va cârmui și ne va izbăvi, dacă vom asculta de porunca Lui, care ne cheamă cum i-a chemat și pe cei patru ucenici despre care ne-a vorbit Sfânta Evanghelie de astăzi. Pe Domnul Hristos L-au urmat și L-au primit în viața lor nu numai pescarii Galileei, ci și fiii și fiicele acestui neam. Ei și-au predat ființa lor Mântuitorului, ca să ne lase nouă moștenire o credință puternică și adevărată.
Sfântul Sinod a hotărât, la 20 iunie 1992, ca de acum și până la sfârșitul veacurilor, în întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu Sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți Sfinții din neamul noștri, știuți și neștiuți.
Îi cinstim astăzi pe cuvioșii pustnici care, după spusa Mitropolitului Dosoftei, au dus o viață tot așa de ascetică precum cea a Sfinților din Tebaida.
Între cei care au trăit deplin viața călugărească se numără Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Daniil Sihastrul, Sfânta Teodora de la Sihla și Sfântul Calinic de la Cernica. Îi cinstim astăzi și pe acei martiri români care au ținut sus stindardul Crucii în vreme de prigoană, pecetluind cu sângele lor propria mărturie, precum Sfinții Mucenici de la Niculițel, din secolul al IV-lea; apoi pe Sfântul Ioan Valahul (+1662) și pe binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, martirizați de turci, în ziua de 15 august 1714.
Îi pomenim în această Duminică pe toți ceilalți Sfinți ai Bisericii străbune, din toate timpurile și locurile, care au apărat credința, glia, nevoile și neamul, arătându-ne cum putem sluji pe Dumnezeu și pe semeni în această țară. Între aceștia, un loc de cinste îl au și ostașii care s-au jertfit pentru apărarea țării, dar și clericii și credincioșii care au murit în închisori și în deportare, în timpul regimului comunist, ajunși în corturile drepților, acolo unde ne dorim cu toții să ajungem, dacă ascultăm îndemnul Sfântului Ioan Iacob de la Hozeva care zice: „Urmează, deci, pe cale dreaptă,/Strămoșilor celor iubiți,/Căci iată duhul lor te-așteaptă/În țara celor fericiți”. Amin.
Pr. Preda Valentin-Ionuț, Parohia Croitori