Povestea lui Adrian Ionescu este una impresionantă. Atacantul crescut de Steaua a avut un început de carieră extraordinar, însă o accidentare teribilă l-a făcut să se retragă din fotbal la doar 23 de ani. Ionescu a impresionat atât în tricoul Stelei, cât și la națională, și era văzut drept următorul nume mare al fotbalului românesc. Acesta nu a putut sta departe de fotbal și a început să lucreze în sectorul juvenil, iar în prezent este antrenor la grupele de juniori ale Chindiei Târgoviște. Fostul atacant a catalogat viața de după accidentare ca fiind urâtă. Acesta și-a amintit de foștii colegi, dar și de adversari, și a spus că în opinia lui, Nicolae Dobrin este cel mai bun fotbalist român.
„Dobrin a fost cel mai mare”
„Am avut trei operații la picior, apoi am mai jucat un an și m-am retras la 23 de ani. Eram pe aceeași undă, calități aveam atât eu, cât și Cămătaru. Eu am avut ghinion, iar el a ajuns unul dintre cei mai mari atacanți ai României. A fost un accident în timpul jocului, așa a fost să fie. Am opt meciuri la națională și patru goluri marcate. Am jucat și cu Nantes în Cupa Cupelor, când eram la Steaua. Sunt un produs al clubului Steaua. Viața după accidentare a fost urâtă. M-am dus să lucrez în cadrul Armatei. M-au trimis la Otopeni, la biroul financiar, unde am stat până în 1994. Opt ani de zile nu am mai avut legătură cu fotbalul, iar apoi am început meseria de antrenor, din Liga a 5-a, până în Liga a 2-a. Am fost și în Arabia Saudită, iar apoi am fost șeful Școlii de la Nucet, dar în 2009 s-a încheiat totul. Activez la Chindia de trei ani. Îmi doresc să văd că ajung câțiva dintre cei pe care îi antrenăm la echipa mare a Chindiei. După mine, Dobrin a fost cel mai mare, am jucat și contra lui. E greu să faci o comparație, pentru că viteza de joc s-a schimbat constant. Per total, ca tehnică, viziune și mișcare în teren, a fost cel mai mare. Florea Dumitrache mi s-a părut cel mai mare atacant al României. L-am prins când juca la Corvinul, spre retragere, era un vârf complet. Eu am fost un vârf rău, în sensul bun al cuvântului, eram bătăios. Ionel Ganea a fost asemănător cu profilul meu”.
„Mă bucur că încă pot să fiu în fenomen”
Acesta își dorește ca juniorii pe care îi pregătește să aibă un viitor bun în prezent și a punctat că talentul nu este suficient pentru a face carieră în fotbal. „Mă bucur de faptul că încă pot să fiu în fenomen. Încerc să-i învăț pe cei mici tainele fotbalului. Am grupa de Under 13 și cu Marian Valentin Under 15. Tot timpul sunt copii talentați. În afară de faptul că noi trebuie să avem grijă de ei, este foarte important rolul părinților și al profesorilor. Sunt mulți factori care influențează evoluția unui jucător. Trebuie muncă, perseverență, relații intercolegiale, chiar și noroc, să prinzi o conjuctură bună ca să poți să reușești”, a spus Ionescu.