Trăind de peste 25 ani în Bruxelles-ul european și fiind în permanent contact cu piața muncii de aici, mi-am propus să prezint experiențe practice, utile pentru cei care îşi doresc un job în capitala comunitară. Îmi face mare plăcere să prezint realitățile Bruxelles-ului european într-un format academic. În ultimii ani mi-au trecut prin mână masteranzi de la ULB Bruxelles, KU Leuven, SNSPA Bucureşti sau UBB Cluj. Sunt impresionat de implicarea acestor tineri de 22-28 de ani în a dobândi cunoștințe despre UE, comunicare, politici europene, toate acestea necesare în a găsi un loc de muncă în mult râvnitul Bruxelles european.
Acum câţiva ani, chiar am experimentat un „nou produs”, un training de o zi la Bruxelles, în care cei atraşi de afaceri europene aflau mai multe despre cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru a obţine un job în capitala comunitară, indiferent dacă acesta ar fi în cadrul federaţiilor industriale, firmelor de consultanţă, corporatii, ONG-uri sau reprezentanţe ale regiunilor sau oraşelor.
Cum spuneam, e nevoie să cunoşti piaţa Bruxelles-ului şi să ştii cum poţi să îţi vinzi profilul unui posibil angajator. Ai nevoie de un CV bine structurat şi o scrisoare de intenţie perfectă, dar de asemenea trebuie să ştii unde să trimiţi documentele şi ce paşi să urmezi apoi.
Ce muncă urmează să desfăşoare un candidat admis? Tot ceea ce ţine de activitatea de lobby, obţinerea finanţărilor europene sau de crearea şi dezvolarea de parteneriate. Bruxelles este locul în care se adoptă aproximativ jumătate din legislaţia şi reglementările naţionale. Dacă e vorba de mediul înconjurător, de euro, de politica concurenţială, despre numărul de urgenţă 112, mişcarea liberă a persoanelor şi bunurilor sau standardele europene comune, toate sunt rezultatul influenţei exercitate de grupurile de interese asupra factorilor de decizie de la Bruxelles.
Fiecare ţară este reprezentată instituţional la Bruxelles. România, ca ţară membră a Uniunii Europene, dispune de o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană. Chiar şi ţările care nu sunt membre ale UE dispun de reprezentări similate şi aici mă refer la exemple precum China, SUA sau chiar Australia.