Cred că Blaise Pascal, susținea că „dacă privești un pericol iminent cu o viziune pozitivă, s-ar putea să… nu mai vezi pericolul”! Superb! Și eu sunt un „pascalist”, chiar dacă constat că fotbalul s-a făcut frate cu dracu’, pentru că Dumnezeu nu poate accepta aceste sume uriașe de bani care se așează pe umerii lui Ronaldo, bani suficienți pentru a salva de la foamete (așa se scrie) milioane de copii ai TERREI, planeta noastră. Recent, am fost solicitat să dau un interviu pentru o revistă de sport din Austria. Puteam să câștig bani frumoși, aveam toate răspunsurile (chiar și documentare) la „grila” pe care mi-o impunea publicația respectivă. Decizia mea a fost… proletară!… „Vreau să mor ca jurnalist… sărac!”. Ca jurnalist, nu ca și OM, pentru că atunci aș fi trăit degeaba! O să vă întrebați, ce rost are această lungă descriere a drumului dintre „zicerea” lui Pascal și decizia mea?
Păi, tocmai asta e, că eu l-am cunoscut pe Dobrin, în 1981, la cea mai frumoasă terasă din Târgoviște („Casa Dâmbovițeană”), unde i-am lăsat o amintire pentru o ramă; am fost acasă la Florea Dumitrache, prietenul și colegul lui Gicu, în cea mai frumoasă perioadă a fotbalului românesc, anii 1970; am tainit cu Ioan Chirilă, cel mai mare jurnalist sportiv al țării, am stat la masă cu Adrian Păunescu (vezi volumul de poezii „Cupolă de Veac”, dedicat lui Mihai Eminescu); am alergat după meciurile din județ de la Moroeni și până la Crevedia; am scris sute de articole sportive (chiar și politice, economice, sociale, etc), toate acestea pentru respectul acordat acestui ținut, ȚINUT pe care l-am botezat, conform… formei sale geometrice, „TRIUNGHIUL” DÂMBOVIȚEAN.
Dacă jurnaliști versați au lăsat denumiri autentificate deja, precum „Micul Ajax”; „Legendara CS – Târgoviște”; „Magnifica”; „Metalul”, înseamnă că aceste plaiuri au fost înnobilate nu doar cu Sportul Rege, ci și lumea înconjurătoare: suporteri, jurnaliști, conducători locali (politici), oameni cu patimă și vers, pentru că românul s-a născut poet. O știți pe-asta „Hai Frumosul de Voinești / Ăștia sunt niște… Crețești!!”. Și acum, după câteva fraze mai… deocheate, să ne întoarcem la zicerea lui Pascal, din titlu: Este momentul să privim… periculos situația Chindiei din acest moment?
Atenție, NU! Chindia NU se află în pericol iminent de retrogradare. Echipa târgovișteană are o misiune dificilă în ultimele jocuri din sezonul regular (parcă așa le-a așezat dracu’!), dar nu o să aibă probleme în grupa play-out. Să fim sinceri, față de ăștia care bat apa-n piua politică, are Chindia „față” de… retrogradare? S-ar putea să aibă FAȚĂ de… promovare în sezonul viitor! Cam asta e, domnule Blaise Pascal, aveți dreptate, să-l lăsăm dracului de pericol! Și-apoi, vorba lui Iorga, „stați, mă, liniștiți…”