Când și când, opresc la brutăria din Târgoviște a unor kosovari, care prepară o lipie delicioasă. Sunt foarte amabili, mai vorbim. De fapt, mai mult ei, eu doar le ascult poveștile. Când amintesc despre războiul lor, își schimbă vocea, privirea. E clar că au suferit, e clar că nu-s prieteni cu sârbii. Nu am comentat niciodată, cum nu au comentat nici ei incidentele de la meciul de fotbal România – Kosovo. „Fotbalul nostru este munca”.
Gândul îmi fuge către primul meci de baschet feminin urmărit la Sf. Gheorghe, între Sepsi și CSM Târgoviște. „Ria, Ria, Ungaria”, se auzea puternic din tribune, aici, în inima României, unde Imnul Național nu a provocat nici pe departe aceeași vibrație precum cel al Ținutului Secuiesc. Nu a părăsit nimeni terenul atunci, pentru că era doar o întrecere sportivă.
Nu sunt un expert în conflicte militare, religioase sau politici de stat, însă dacă ți-ai asumat integrarea și participarea la o competiție sportivă continentală, respecți regulile jocului. Joc pe care kosovarii l-au pierdut la masa verde, facilitând României un punctaj perfect și prezența în Urna B la tragerea la sorți pentru preliminariile Campionatului Mondial din 2026, ce va fi găzduit de Canada, Mexic și Statele Unite ale Americii. Campionat unde România poate ajunge și pe culoarul UEFA Nations Leugue, din postura de câștigătoare de grupă, cu punctaj excelent. În plus, face saltul către Grupa B valorică, unde va întâlni adversari superiori celor de până acum, gen Kosovo, Cipru sau Lituania.
Sperăm într-o grupă accesibilă pentru calificarea la Mondiale, astfel încât să nu mai depindem de jocurile de baraj, unde un singur pas greșit va deturna naționala lui Mircea Lucescu din drumul către America de Nord. În 2006 se vor aduna 28 de ani de la ultima prezență a României la un Campionat Mondial, se întâmpla în Franța (1998). Mulți, foarte mulți!