Nu mai este nici un secret că sondajele de opinie manipulează insidios opinia publică. Nu ştiu, de fapt, câte case / institute de sondare a acestei opinii sunt cinstite cu ele însele. Dar, despre asta am mai vorbit în unele editoriale.
Din păcate, însă, ori de câte ori ne bat la uşă alegerile, fie locale sau europarlamentare, fie prezidenţiale şi parlamentare, ca acum, partidele, mass-media, şi chiar pe persoană fizică / candidat la marele fotoliu de la Cotroceni, ori la fotoliile din Casa Poporului (mai pe faţă / mai pe ascuns) comandă sondaje ca să vadă cam ce şanse / neşanse au la urne, însă soiul ăsta de cercetare a opiniei publice, hai să fim serioşi, nu spune niciodată adevărul.
Fac, totuşi, o cuvenită precizare: nici casele / institutele de sondare care nu se lasă târâte în jocuri partizane nu pot măsura cu exactitate de ceasornic elveţian – ca o concluzie a momentului – ceea ce se gândeşte în opinia publică, opinie formată din indivizi atât de diferiţi în modul de a gândi şi ca atare, de a avea şi afectivităţi politice. De aici şi marja de eroare în care se desfăşoară o acţiune de sondare.
Să revin însă la actuala campanie electorală. Şi ce vedem? Un dans aiuritor al sondajelor, încât orice elector de bun simţ şi cu o cât de cât justă orientare într-ale scenei politice româneşti rămâne descumpănit.
Şi, mai ales, când bagă de seamă că pentru locul al doilea la prezidenţiale s-a dat o bătălie a sondajelor pe viaţă şi pe moarte în aşa fel încât unii dintre competitori să apară cât mai des plasaţi pe acel loc (cu deosebire Nicolae Ciucă şi Elena Lasconi, cea din urmă se tot victimiza ba că este filată, ba că un fost ambasador al Washingtonului a făcut presiuni ca să se retragă din cursă în favoarea generalului liberal etc.), cu toate că există şi unele sondaje care-i aruncă, așa, ca din praştie, după Mircea Geoană, disperat că se prăbuşeşte pe toboganul electoral, uluit că, vezi Domne, tocmai de el, fost ditamai secretar adjunct al NATO, românii nu sunt deloc impresionaţi.
E bine, deci, să priveşti sondajele. Dar ca la un spectacol al deştertăciunii deşertăciunilor din politichia mioritică. Altminteri, tot voinţa ce ţine cont de ele, este a fi supus unei perverse terori, şi psihice, şi politice. Adevărul adevărat însă ni-l oferă cu precizie urna. Restul este ala-bala…