Mâine, conform înţeleptelor prevederi constituţionale electorale, va fi sâmbăta tăcerii noastre naţionale. Adică, obligatorii, se va aşterne tăcerea peste hărmălaia electoral-politicianistă. Va fi, deci, sâmbăta reflecţiilor asupra votului pe care îl avem a da ca datorie de conştiinţă cetăţenească şi, da, patriotică ţinând seama în primul şi în primul rând, de soarta patriei române după această serie de alegeri la „foc continuu” (două tururi de scrutin) la prezidenţial, şi unul la parlamentare).
Să dea Domnul ca de astă dată, să avem mână bună… Că, de speranţe promise cu duiumul la fiecare campanie electorală şi, apoi, pierdute, unele chiar ucise fără nicio remuşcare de guvernările postdecembriste, s-a luat şi nu mai suntem dispuşi să înghiţim gulguțele vânturate de partide şi de politicieni care-şi doresc să ajungă la putere, fie la Cotroceni, fie în Parlament după aia luându-şi vorba îndărăt văzându-şi de – ale lor şi lăsându-ne în durerea noastră.
Iată, au trecut pe răbăgiul vremii 35 de ani de la ceea ce numim încă „revoluţia din decembrie” şi cu ce ne-am ales? Ştiţi şi dumneavoastră existenţa şi sufletul vă este terorizat de un noian de întrebări existenţiale fără răspuns şi de o justificată revoltă. E timpul, aşadar, să reflectaţi profund în această sâmbătă a tăcerii, să vă cântăriţi bine votul, şi poate că de astă dată va fi ales cine trebuie să ne conducă din dealul Cotrocenilor – dacă nu va ieţi din prima, va fi să fie din a doua – şi peste o săptămână să trimitem sub cupola Casei Poporului pe cei ce vor trebui să ne reprezinte cu onoare INTERESUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR.
Reflectaţi… reflectaţi… Să reflectăm cu toţii au gândul îndreptat la destinul viitor al fiecăruia dintre noi şi al PATRIEI ROMÂNE. Căci, fără PATRIE aşa cum vor corifeii satanici ai globalizării – ești nimeni, un fir de nisip, în bătaia simunurilor istoriei. Să reflectăm, deci, dragii noştri cititori, în sâmbăta tăcerii. Şi bunul Dumnezeu să ne dea gândul cel bun!