Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina este rânduită de Sfinții Părinți ai Bisericii pentru a fi citită în prima Duminică din Postul Crăciunului pentru ca această pildă să fie temelia urcușului duhovnicesc spre marea sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Evanghelia acestei duminici este plină de multe învățăminte, iar principala dintre ele este că bogăția nu este rea în sine, în schimb modalitatea în care alegem să ne folosim de ea, poate fi dăunătoare pentru sufletul nostru.
Evanghelia ne arătă că, pe neașteptate, Dumnezeu i-a pregătit bogatului o surpriză printr-o recoltă foarte mare a pământului, pentru a vedea ce va face cu ea. Exista așteptarea ca așa cum El i-a făcut un mare dar bogatului, și acesta, la rândul său, să împartă cu cei din jur. Însă nu a fost deloc așa. Rodirea țarinii îl îndepărtează pe bogatul din Evanghelie de Dumnezeu și de semeni, din cauza lăcomiei sufletului său pentru bunurile materiale. În loc să îi dea Slavă lui Dumnezeu pentru îmbelșugarea roadelor pământului și să îi ajute pe cei care au nevoie de hrană, bogatul lacom uită de semenii săi. El nici nu mulțumește pentru binefacerile primite, nici nu îi este milă de cei săraci, ci se gândește doar la sine, la cum să își mărească hambarele sale.
,,Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani, odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te” (Luca 12,19) reprezintă dialogul bogatului cu propriul suflet. Observăm că sufletul bogatului, nemulțumitor și nerecunoscător a devenit trupesc cu totul, el nu mai este liber din punct de vedere duhovnicesc, ci este înrobit de lucrurile materiale. Modul în care acesta se odihnește și se veselește reprezintă, de fapt, îngroparea sa sufletească. Din acest motiv, Dumnezeu îi spune: ,,Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău” (Luca 12, 20). Vedem cum sufletul a început deja să se îngroape în lucrurile materiale fiind în robia trupului care, după moarte, va fi îngropat în pământ.
Textul evanghelic se încheie printr-o concluzie cu un mesaj care ne marchează: ,,Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu” (Luca 12, 21). Sfârșitul nefericit al bogatului din Evanghelie este cauzat de patima lui de a strânge cât mai multe averi pentru sine însuși. Mântuitorul ne prezintă o altă formă de îmbogățire, și anume îmbogățirea spirituală în Dumnezeu prin fapte bune și credință, unind postul cu rugăciunea spre slava Preasfintei Treimi! Amin!
Pr. Feraru Ionuț-Eduard,
Parohia Crevedia II