Ultimul deceniu a fost marcat de o succesiune de șocuri – Brexit, primul mandat al președintelui Donald Trump, pandemia COVID-19 și războiul din Ucraina – care au accelerat această reorientare strategică. În prezent, competitivitatea industrială a revenit în centrul agendei europene, într-o formă mai realistă și mai direct conectată la dinamica globală.
Diferența față de perioadele anterioare este semnificativă. Astăzi, Europa nu mai discută competitivitatea ca pe un obiectiv abstract de convergență, ci ca pe o problemă de poziționare globală, într-un context în care Statele Unite și China beneficiază de avantaje structurale în domenii-cheie precum tehnologia, inteligența artificială, capitalul de risc și industrializarea inovației.