Decizia instanțelor care stabilește că terenul pe care se află Sfinxul și Babele aparține comunei Moroeni, din județul Dâmbovița, nu a pus capăt disputei administrative dintre autoritățile din Dâmbovița și cele din Prahova. Deși hotărârile definitive atribuie zona din Bucegi comunei dâmbovițene, Primăria Bușteni continuă să susțină că cele două formațiuni naturale fac parte din domeniul public al orașului.
Conflictul dintre cele două administrații durează de ani buni și are în centru unul dintre cele mai cunoscute simboluri turistice ale României. Autoritățile din Bușteni invocă mai multe acte administrative, printre care o hotărâre de Guvern din 2001 și o hotărâre de Consiliu Local din 1999, prin care Sfinxul și Babele ar fi fost inventariate în patrimoniul public al orașului.
În același timp, instanțele au decis că terenul pe care se află monumentele naturale aparține județului Dâmbovița, mai exact comunei Moroeni. De aici apare și situația care pare tot mai greu de explicat pentru public: Prahova revendică formațiunile naturale, deși terenul pe care acestea se află nu îi aparține.
Din punct de vedere administrativ, disputa ridică numeroase semne de întrebare. În practică, controlul asupra terenului este strâns legat de administrarea, protejarea și valorificarea turistică a zonei. Separarea ideii de „proprietate” asupra formațiunilor naturale de proprietatea efectivă asupra terenului creează o situație confuză, care riscă să afecteze dezvoltarea turistică a platoului Bucegi.
În locul unei colaborări între cele două administrații, conflictul s-a transformat într-o luptă birocratică ce pare mai degrabă simbolică. Insistența autorităților din Prahova de a continua disputa, în ciuda unor decizii definitive ale instanței, alimentează impresia unui orgoliu administrativ care nu aduce beneficii concrete turiștilor sau zonei montane.
Efectele unei astfel de neclarități se pot vedea inclusiv în dificultatea realizării unor investiții coerente în infrastructură, în promovarea unitară a obiectivelor turistice sau în administrarea eficientă a zonei. În plus, imaginea unui conflict permanent între două județe pentru unele dintre cele mai importante atracții naturale din România nu face decât să afecteze percepția publică asupra modului în care este gestionat patrimoniul natural.
În timp ce autoritățile continuă disputa juridică și administrativă, turiștii care ajung pe Platoul Bucegi sunt interesați mai ales de starea traseelor, de curățenie, de facilități și de protejarea zonei. Pentru mulți, contează mai puțin granița administrativă și mai mult modul în care aceste simboluri naturale sunt conservate și puse în valoare.
Sfinxul și Babele au rămas aceleași de mii de ani, indiferent de hotarele trasate pe hărți. Tocmai de aceea, disputa dintre Prahova și Dâmbovița riscă să pară, în ochii publicului, mai degrabă o competiție administrativă fără rezultate concrete pentru turismul românesc.