Partida Chindia – FC Bihor, disputată în Vinerea Mare a Paștelui, denumită și Vinerea Neagră, pentru că este ziua răstignirii Domnului Hristos, a fost un spectacol sumbru pentru cei 1734 de spectatori prezenți pe stadionul „Eugen Popescu” din Târgoviște. Nu-mi amintesc o altă partidă în care Chindia să fie atât de chinuită, ce coincidență cu simbolistica biblică a zilei, umilită și smerită. Golul lui Robert Necșulescu, marcat în minutul 36, realizare caracteristică a acestui talentat jucător, anunța o reeditare a rezultatului din campionatul regular. Numai că relaxarea jucătorilor târgovișteni (și a publicului) a durat doar 4 minute. Alexandru Boiciuc (40) finalizează o centrare excelentă a lui Bogdan Vătăjelu, cel mai bun jucător de pe teren. Acest gol al bihorenilor, anunțat încă de la 0-0, după barele din minutele 18 și 19, compensa jocul excelent al oaspeților. Dacă Robert Necșulescu, copilul de aur al Chindiei, înfiat de la FCSB, ar fi reușit dubla în minutul 46, Vinerea Neagră ar fi fost luminată! Cu sprijinul arbitrului Flueran, care fluieră doar împotriva Chindiei, și cu experiența de-o viață, Ioan Filip (76) marchează cu capul, după o centrare ca la carte a lui Dragoș Tescan, un mijlocaș care ar putea evolua la orice echipă din SuperLigă. Este momentul în care terenul se înclină spre poarta lui Mario Contra, Chindia devenind de nerecunoscut. Nu mai leagă două pase, devine atât de debusolantă, încât lasă impresia că nici nu mai știe unde este poarta adversă! Părea o echipă răstignită pe altarul fotbalului, pe sanctuarul neputinței. Momentele penibile ale jucătorilor târgovișteni „luminează” în minutul 82, când Rareș Tescan urcă scorul la 3-1, după o combinație cu Ioan Hora, introdus și el pe teren spre a vedea cum arată un gazon excelent. Da, avem condiții de joc, dar nu avem o echipă care să se ridice la nivelul lor. Echipa lui Erik Lincar, suspendat pentru acest joc, câștigă 3-1, și după acest „Triduum Sacrum” din play-off, antrenorul Ilie Poenaru este demis. În fotbal, întotdeauna, cei care plătesc pentru ipocrizia, acesta este cel mai potrivit cuvânt, jucătorilor sunt antrenorii. Nu contează că ai dus echipa în play-off, că ți-ai atins obiectivul, că ai făcut bici din rahat, și chiar a trosnit cu el, totul se transformă în nimic, doar pentru că ai spus o vorbă! Știm, vorbele adevărate dor, doar minciunile izbutesc în ziua de azi. Mulțumim, Ilie Poenaru! Cele 7 etape care urmează pentru Chindia sunt la adăpostul muncii tale.
Publicitate
Citeşte şi
Publicitate