În decembrie 2000, într-un alt mileniu, începeam o aventură care avea să îmi marcheze viața profesională pentru următorii 25 de ani. Astăzi, când închei acest capitol la Euractiv, la Bruxelles, simt nevoia să privesc înapoi cu recunoștință, cu un strop de nostalgie și, mai ales, cu multă mândrie.
De ce scriu aceste rânduri într-un jurnal local, la Cluj? Pentru că, într-un fel, totul a început aici. În primăvara anului 1995, l-am întâlnit întâmplător la Cluj pe Christophe Leclercq, mai întâmplător decât ați putea crede. El era deja un „ancien” al AEGEE, iar eu coordonam filiala Asociației Studenților Europeni din Cluj. Am simpatizat imediat, uniți de aceeași convingere: Europa nu este doar un proiect instituțional, ci și unul al generațiilor care cred în cooperare, dialog și construcție comună.
Câțiva ani mai târziu, acea întâlnire avea să capete sens deplin. Euractiv nu s-a născut doar ca o platformă media. A fost, de la început, o mișcare constructivă, proactivă și incluzivă. A cerut jurnaliștilor să meargă dincolo de declarațiile oficiale, să scrie despre instituții, dar și despre oameni. Un reportaj nu era complet fără vocea celor afectați de o directivă, fără perspectiva mediului de afaceri, a societății civile, a experților independenți. Europa nu era prezentată ca un mecanism birocratic, ci ca un ecosistem viu.