Integrarea europeană a intrat într-o nouă fază – una în care întrebările incomode despre bani, competențe și viteză diferențiată nu mai pot fi evitate. Bugetul UE rămâne, în esență, minuscul: aproximativ 1% din PIB-ul agregat al statelor membre. În același timp, prin programe comune, mecanisme de redresare și instrumente financiare inovatoare, Uniunea a demonstrat că poate mobiliza resurse semnificative atunci când presiunea politică devine insuportabilă. Această contradicție – ambiții mari, resurse limitate – definește momentul actual al integrării.
Realitatea politică este clară: fiscalitatea rămâne o prerogativă națională, iar ideea unor taxe europene reale întâmpină rezistență masivă. Statele membre nu sunt pregătite să cedeze controlul asupra veniturilor, chiar dacă acceptă tot mai des coordonarea cheltuielilor. Cu toate acestea, moneda unică euro a împins integrarea economică la un nivel fără precedent.