Prima prezență a fotbalului târgoviștean în Divizia A, echivalentul SuperLigii de azi, s-a înregistrat în sezonul 1961-1962. Această performanță a fost rodul evoluției de excepție a echipei Metalul din sezonul precedent când, evoluând în Seria I a Diviziei B, a încheiat pe primul loc. Lupta pentru promovare s-a dat între trei echipe din regiunea Ploiești. Metalul Târgoviște, Flacăra Moreni și Poiana Câmpina, plus o moldoveancă, Dinamo Galați. Spre finalul campionatului, s-au desprins târgoviștenii și gălățenii. Meciul de care a depins succesul final s-a disputat pe 4 iunie 1961, etapa a 23-a, la Târgoviște. Atunci, pentru prima dată, „Municipalul” a suportat 15.000 de suporteri, cu toate că nu avea „potcoava” dintre Muzeului Scriitorilor, iar tribuna a II-a era mai mică. Ploua cu găleata, fenomen care avea să se împământenească la aproape toate marile derby-uri ale târgoviștenilor. Echipele se aflau la egalitate de puncte (34), metalurgiștii având un golaveraj mai bun. Toate oficialitățile raionului Târgoviște, dar și de la regiune, adică de la Ploiești, erau prezente într-o zonă centrală bine păzită. Columbofilii erau și ei la datorie, eliberând din cuști câteva zeci de porumbei din rasa „Roșu de Târgoviște”. Arbitrul orădean Alexandru Toth a fost prezentat la un megafon în stil sud-american. Aveam 7 ani și eram copil de mingi la poarta Metalului. Antrenorul Valentin Stănescu trimite pe teren următorul 11: Andrei – Tomescu, Popescu, Georgescu, M. Nițescu, Prandea, Sitaru, Cazacu, Prodanciuc, Paleru. Jocul începe precum o mare finală, cu acțiuni tăioase de partea ambelor echipe. Urcând și cu 7 jucători către careul advers, metalurgiștii neglijează apărarea. Dinamoviștii gălățeni profită de acest lucru și deschid scorul în minutul 2! Dărăban s-a trezit aproape singur în careu și, de la 14 m, l-a învins pe Andrei. Publicul pune presiune pe favoriți, și minutul 13 aduce noroc! Georgescu execute o lovitură liberă din careu, Cazacu se înalță și înscrie spectaculos. Jocul se relansează. Portarul oaspeților, Câmpeanu, salvează la fiecare 4-5 minute echipa sa de primirea unui nou gol. În terenul Metalului, doar portarul Andrei mai era prezent. La fiecare fază, publicul își trimitea spre cer pălăriile! Pironiți în careul propriu, fundașii gălățeni Lupea, Hulea și Lupaș priveau trasoarele lui Moisescu, înlocuitorul lui Sitaru. Se ratează alte patru lovituri libere. Ceva trebuia să se întâmple, Dinamo Galați arăta exact ca Bonavera, înaintea loviturii de grație a lui Clay! Și lovitura a venit astfel: după o combinație pe partea dreaptă, de toată frumusețea, Tomescu mai încearcă o centrare. Într-un careu în care se aflau jumătate dintre jucătorii aflați pe teren, Lupaș face henț. Dar cine își asumă responsabilitatea executării în minutul 89? Cu pași eleganți, Cazacu, un mare jucător, se desprinde din grupul aproape epuizat al colegilor și își așază meticulos mingea la punctul cu var. Se retrage vreo 5 pași, Andrei vine și-i spune ceva. Liniștea totală de pe stadionul devenit „templu de rugăciune” a făcut posibilă auzirea vocii portarului nostru. „Gleznă, gleznă, Caza…”. Cei 5 pași au durat cât o eternitate. Mângâiată, mingea se strecoară în plasă, pe lângă portarul-erou. Este 2-1. Metalul Târgoviște este în Divizia A! Gălățenii, prăbușiți pe gazon, plutesc ca pe apa Dunării. Pentru imaginație, penalty-ul executat de Cazacu a semănat identic cu cel executat de Dumitrache la Campionatul Mondial din 1970, adică 9 ani mai târziu. Așa a promovat prima echipă târgovișteană în prima divizie națională. Iar acest meci a fost primul mare derby găzduit de legendarul stadion „Municipal”.
Publicitate
Citeşte şi
Publicitate