În sezonul de grație 1995-1996, când Oțelul Târgoviște a făcut saltul de la Divizia A (Liga a 2-a) la Divizia Națională, au existat multe meciuri dramatice pentru dâmbovițeni, mai ales după ce au devenit liderii Seriei I. Acest lucru s-a întâmplat pe 9 martie 1996, când vecina noastră, ARO Câmpulung, a învins liderul Dacia Brăila cu 1-0, sub culmea Mateiașului. Nici suporterilor brăileni nu le venea să creadă, dar adevărul este gol-goluț! Atunci, și presa centrală de sport a fost luată prin surprindere, din moment ce scria de Oțelul, astfel. „A urcat parcă pe nevăzute năbădăioasa echipă din Turnul Chindiei (sic!) și după 0-0, spre final de tur, chiar lângă Dunăre, lumea a început să-i ia în serios pe alde Reghecampf, Gâlmencea și Țermure”. Parcă și emoționat, nu impresionat, redactorul a mutat gazonul în Turn, sau numai echipa, nu știm precis. Știm însă că pe unde mergea să joace, umplea stadioane. Deși trecuseră doar 22 de etape, titlurile din presă erau de genul: „Sărbătoarea târgoviștenilor continuă”. Iar visul așteptat de 8 ani la Târgoviște prinde contur, numai că lupta era departe de a fi încheiată. Și, ca în orice luptă, finalurile sunt mult mai dure și pline de suspans. Un astfel de episod s-a petrecut tot la Câmpulung, unde echipa antrenorului Rontea, nou-promovată, a încercat să detroneze din nou liderul, așa cum o făcuse cu Dacia Brăila. 13 aprilie 1996. Stadionul „Muscelul” era arhiplin, ocupanții tribune de lângă Liceul Pedagogic fiind târgoviștenii. De fapt, încă de la primele ore ale dimineții, drumul spre fosta capitală a lui Negru Vodă semăna cu o „arteră” a Capitalei, la orele de vârf. Oțelarii știau că un insucces în deplasare, coroborat cu un rezultat favorabil al principalei contracandidate, Dacia Unirea Brăila, micșora considerabil diferența de puncte ce despărțea cele două protagoniste. Da, Brăila venea pe finalul returului pe Ialomița, dar cine putea garanta atunci că aveam să realizăm unul dintre cele mai frumoase jocuri din istoria clubului? Vom reveni asupra celei partide memorabile, care a pecetluit promovarea Oțelului. Revenim la Câmpulung, unde echipele s-au angajat într-o luptă dinamică, presarată cu multe ocazii de gol. Muscelenii ratează prin Bădescu, Din și Coman, exact ca într-o zi de 13! Mielușică nu poartă ghinionul zilei și pătrunde în careu exact ca pe celebrul bulevard „Pardon” din orașul gazdelor, și cu un șut sec, îl învinge pe Rinder. Până la pauză se înteșesc spiritele și pe gazon, și în micuța tribună a II-a, deoarece fetele de la Pedagogic au provocat suporterii Oțelului, care erau cât pe ce să le facă o „vizită” în curtea liceului. În mitanul doi, presiunea gazdelor crește, dar apărarea târgovișteană și portarul Igescu își fac datoria în mod eroic. În cele din urmă, după sacrificarea lui Mielușică, eliminat, Ioniță egalează în minutul 88. De aici să fi început serialul egalurilor dintre musceleni și târgovișteni, care continuă și azi? Rezultatul, echitabil, a avantajat ambele echipe. Oțelul a rămas lider, cu 4 puncte avans, iar muscelenii au rămas pe 12. Iată echipa târgovișteană: Igescu – Reghecampf (Voicu), Țermure, Gâlmencea, Mielușică – Bălașa, Liță, Becheanu, Iosif (Ristea) – Bogoi, Bârdeș.