Editorial sportiv. Urmează reîntoarcerea în infern?

După ce a dansat decât o vară, când ajunsese pe podium, Chindia a revenit la viața ei cotidiană, nesuportând aerul înălțimilor. Pierzându-și gustul victoriei, pentru că din 4 octombrie nu a mai îngurgitat așa ceva, formația lui Ilie Poenaru a ajuns la mijlocul ierarhiei, la egalitate de puncte cu CS Afumați, adică 21. Este greu de presupus ce se va întâmpla în următoarele trei etape, care se vor desfășura în acest an, dar măcar să nu urmeze reîntoarcerea în infern, pentru că ultimele patru etape ale campionatului regular, care se vor desfășura anul viitor, sunt foarte grele. Strategia de la Iași a fost din nou greșită, când se știa că un egal nu înseamnă mare lucru. Abia după ce a fost condusă cu 1-0, Sekou Camara (79), Chindia a ieșit la joc, lucru pe care trebuia să-l facă din minutul 1. Nici cele două bare, premergătoare deschiderii scorului, nu i-au avertizat pe jucătorii târgovișteni că altfel trebuie să răspundă jocului ofensiv al gazdelor. Este clar că frica de care a suferit echipa în sezoanele precedente s-a reinstaurat în jocul Chindiei. Domnule Poenaru, de ce nu a jucat Chindia la Iași așa cum a făcut-o în ultimele 10 minute, pe tot parcursul meciului? V-a fost teamă că dacă deschideți scorul, o să pățiți ca în jocurile precedente? Ce să mai înțelegem? Când conduci, chiar și cu 2-0, pierzi, când ești condus, pierzi, păi ați epuizat toate metodele tehnico-tactice capabile să aducă victoria echipei? Au trecut aproape două luni de la ultima victorie, și aceea în fața unei nou promovate, incredibil! Între timp, și Olimpia Satu Mare a început să câștige. Nu știu dacă sunt în asentimentul dumneavoastră, dar nu poate fi vorba doar de vina jucătorilor. Indiscutabil, nu. Când într-un angrenaj niște roțite nu funcționează corect, nu este doar vina lor, ci și a celui care dirijează acest mecanism. Fotbalul acesta, limitat pe bucățele de meci, la început sau la sfârșit, este doar o utopie pentru cei care consideră că se poate câștiga așa. Rămânem în așteptarea întreruperii acestei crize îndelungate, poate în partida viitoare cu Tunari. Dacă nici atunci, înseamnă că titlul nu mai are nevoie de semnul întrebării. Scăpată de presiunea promovării, echipa târgovișteană ar putea intra sub presiunea retrogradării. Experiențe din cele două sezoane anterioare ar putea fi luate în calcul destul de serios, ci nu ca o amenințare a noastră. Numai de intimidări nu ne arde acum.