România ar trebuie să fie parte activă și nu doar declarativă a efortului de integrare europeană și de securitate integrativă, contribuind la convergența intereselor de apărare a statelor membre, la armonizarea diferențelor de opinii și atitudini prin negocierea europeană care a adus atâtea rezultate favorabile Uniunii.
Revenirea la stilul și metodele care au consacrat negocierea europeană ar avea efecte pozitive nu doar pentru stabilitatea regională, ar putea contribui și la construirea unei baze de cooperare în industria europeană de apărare, ar găsi căile convergenței înspre o securitate integrativă europeană. Ceea ce ar putea fi folositor și pentru interesul României, dar și pentru o evoluție industrială, științifică și tehnologică a aceluiași Spațiu Economic European, cu efecte benefice inclusiv pentru starea socială a cetățenilor europeni.
România a pierdut aproape două decenii din șansele oferite de programele europene de dezvoltare rurală. Acestea aveau rolul de a introduce mediile sătești și agricole în vârtejul economiei de piață, cu avantaje sigure pentru locuitorii din aceste așezări. Acum, sub presiunea unor urgențe competiționale globale, lideri ai Comisiei Europene propun să fie periferizate sau chiar eliminate finanțările europene pentru programele de dezvoltare rurală. Ceea ce înseamnă că politicile guvernamentale de la București au defavorizat cu bună știință o resursă socio-economică de maximă importanță, favorizând grupări de interese care au diminuat contribuția agriculturii și mediului rural la avansul venitului național.