Accesul la resursele Fondului cere viziune, coerență și determinare. Țările vestice s-au pregătit deja cu strategii clare. România are nevoie de o abordare care să valorifice propriile avantaje-de la poziția geografică, resursele materiale și energetice, forța de muncă talentată până la creativitate, inovare și disponibilitatea mobilizării construcției unei societăți moderne. Participarea la proiecte europene nu trebuie să se limiteze doar la statutul de beneficiar imediat. Este esențială o strategie națională compatibilă cu obiectivele amintitului obiectiv european și o coordonare eficientă între stat, mediul privat, grupări epistemice, instituții educaționale și de cercetare științifică, dar și cu parteneri din statele membre, cu piața de capital autohtonă și internațională, cu instituțiile europene.
O altă direcție majoră privește consolidarea autonomiei europene în domeniul apărării și securității spațiului Uniunii Europene. Contextul geopolitic actual a demonstrat că securitatea continentală depinde tot mai mult de existența capacităților proprii de apărare ale statelor UE și NATO. Parteneriatul transatlantic rămâne esențial, dar susținerea dezvoltării unei industrii europene de apărare se dovedește a fi absolut necesară. Desigur, domeniul poate căpăta accente ‘suveraniste’, ceea ce îi determină pe adepții perspectivei federaliste să fie mult mai prudenți și să lase impresia unei evidente lipse de argumente convingătoare. Dar dacă ne-am reaminti că obiectivul Uniunii Europene este integrarea europeană, ca suport al dezvoltării și progresului civilizației europene, atunci am putea porni și de la conceptul de securitate integrativă pentru a estompa reținerile monadiștilor și a găsi formule colaborative și convergente în materia apărării Spațiului Economic European.